simi blog

Burse, dosare şi depresii studenţeşti

// March 15th, 2010 // No Comments » // facultate

   De când s-a afişat repartizarea provizorie buget-taxă la Feaa s-a pornit o mică mare discuţie. Este vorba de dosarele sociale. Persoanele cu venituri sub 600 de lei şi minim 20 de credite pot fi la buget dacă întocmesc un dosar care să dovedească chestia asta. Nu ar fi o aşa mare problemă dacă diferenţele dintre ultimul intrat la buget pe bune şi cel care a intrat cu dosar social nu ar fi aşa mari.

   În momentul în care ceva îţi vine pe tavă nu mai ai motivaţia de a fi cel mai bun. Valabil şi la aceste dosare. O idee de a mea ar fi ca numărul lor să reprezinte un anumit procent din totalul locurilor bugetate. Astfel va exista un pic de concurenţă între cei care întradevăr nu se află într-o situaţie aşa roz. Ştiu, e greu să nu ai resurse materiale şi să şi înveţi. Însă sunt convins că voinţă poate exista.

   Totodată azi studenţii protestează pentru burse mai mari. Mă îndoiesc că dacă ne dăm cu curul de pământ vom rezolva ceva, ţinând cont că ţara deja e cu un picior în groapă.

Ultrascurte

// February 12th, 2010 // 3 Comments » // ultrascurte

• Interviu: Marin Fotache şi FEAA
• Că tot vine 14 februarie, uitaţi aici un cadou pentru băieţi: link
• Fun – Pinguinul breaz: link

Aici sau… dincolo?

// February 12th, 2010 // 2 Comments » // IT, cugetari, facultate, mizerii

Cu ceva vreme în urmă un coleg de facultate și-a făcut bagajele și s-a cărat în altă țara. Asta m-a pus un pic pe gânduri. Mă gândesc că acum fac o facultate. O mai ard anul întâi de aiurea dar după aceea ce fac? Analizez opțiunile și nu sunt prea optimiste. E dificil să găsești ceva în domeniu de lucrat, mai ales că tineri cu diplomă de la FEAA sunt pe toate drumurile. De aceea încerc să îmbin asta cu parte de IT. E bine să știu mai multe chestii dar inevitabil nu le voi ști la perfecție. And that bothers me a lot.

Dacă mă gândesc să plec în altă țara să zic că aș avea pe cineva care să mă îndrume. Dar încă nu știu dacă aș părăsi România definitiv. Pentru că, să recunoaștem, odată ce îți pui viața pe picioare dincolo nu te mai întorci decât în vizită. Sunt mulți care și-au zis că pleacă că să strângă bani de casă/apartament și au sfârșit prin a-și aduce familia acolo. Totodată mai e partea socială. Pierzi prietenii, pierzi legături, pierzi momente destul de speciale pe care alegi să le sacrifici pentru a munci pe bani mai mulți dincolo. O altă chestie proastă e ți se potrivește de minune apelativul “cetățean sh”. Știu foarte bine cât de greu le-a fost primii 2 ani rudelor mele în Grecia și cam cât au trudit pentru a nu mai fi priviți că niște paria.

În curând schimb prefixul. Poate ar fi cazul că și atitudinea mea să se schimbe. Nu, nu-mi plâng de mila. N-am de ce. În situația asta de răscruce se regăsesc destui. De ce? Hai să zic că aşa e viaţa.

O scurtă reflecţie

// February 5th, 2010 // 2 Comments » // cugetari, mizerii, politica

Ceea ce caracterizează lumea din ziua de azi este consumerismul. De mici învăţăm că niciodată nu e de ajuns să avem ceva, întotdeauna trebuie mai mult. Şi asta nu se reflectă asupra cunoştiinţelor noastre, dimpotrivă. Contează să avem ultimul tip de telefon, contează să fim îmbrăcaţi cât mai trendy, contează să arătăm că reuşim/am reuşit în viaţă. Nu e important că puteam să ne facem treaba cu ceea ce aveam deja. Tot acest marketing/promovare creează falsa senzaţie că avem nevoie de mai mult. Ştiaţi de exemplu că un american consumă de 2 ori cât un european sau de 50 de ori mai mult ca o persoană din Kenya? Nu e de mirare asta întrucât toată acestă conceptie a plecat de acolo, tărâmul făgăduinţei, al locului în care orice prost poate ajunge milionar peste noapte.

Stau şi mă gândesc dacă peste 20-30 ani voi trăi aceiaşi viaţă ca personajele din The road sau The book of Eli (btw, filmul ăsta e mult peste 2012). Umblând de colo colo, căutând o conservă nenorocită sau apă curată sau mâncându-mi semenii pentru a putea supravieţui. Odată şi odată balonul ăsta umflat artificial se va sparge, dar staţi liniştiţi, cei care stau cu curul pe un maldăr de bani vor găsi o soluţie pentru a-şi continua viaţa. You might say there is a glimpse of hope. That’s what we all are going to have soon.

Brandurile unei dimineţi bune

// February 1st, 2010 // 1 Comment » // internet

Cam astea mă pun pe picioare, aşa, la prima strigare. Sunt convins că dacă iau un pix şi o foaie şi notez fiecare lucru numărul lor sare de 20.

Avatar related

// January 29th, 2010 // No Comments » // filme, internet

Sunt sigur că mulţi deja au văzut Avatar. Poate nu la fel de mulţi ştiu că se ia în considerare crearea unei a doua părti. Aşa că mă întreb dacă unul din personaje n-ar putea fi actorul asta.. sunt sigur că ghiciţi voi.

Emanciparea femeilor şi covrigul

// January 28th, 2010 // 4 Comments » // cugetari

Zilele trecute am asistat la o fază drăguţă. O tipă cu o maşină m-a rugat frumos să o ajut să iasă cu maşina din faţa facultăţii. Ce m-a frapat a fost ca era îmbrăcată cu un tricou şi avea pe cap o căciulă gen eschimos pe cap. Mda. Îi zic că are vreo 40 de centimetri până la maşina din spate şi e ok, să dea încet. A stat vreo 5 secunde până să nimerească marşarierul ca apoi să dea brusc în spate vreo 20 de centrimetri. I-am zis, hopa fetiţa tatii cu ambreiajul. Şi mai încearcă odată, oprindu-se în botul maşinii din spate. Nimic serios şi oricum, potrivit legislaţiei în vigoare ăla din spate e vinovat pentru că nu a păstrat distanţa minimă. Cel puţin aşa gândea ea. Anyway, mi-a mulţumit şi am plecat mai departe.

Scurt pe 2

// January 22nd, 2010 // 1 Comment » // facultate

În altă ordine de idei de luni începe “vacanţa”. Au fost drăguţi cei din LSE azi dimineaţă când împărţeau prin facultate un bileţel cu mesajul “baftă în sesiune” care avea lipit de el un pliculeţ de nescafe 3în1.

Desktop de blogger

// January 18th, 2010 // 4 Comments » // Bloguri des citite

Săptămâna trecută a început o mică mare discuţie pe marginea aşezării pictogramelor pe desktop. Dan a postat o imagine cu un desktop a dracu` de “frumuşel”. Până acum o săptămână aşa arăta şi desktopul meu. Mint de fapt, eu îmi micşorasem pictogramele ca să încapă şi mai multe. După o săptămână în care am trecut definitiv la windows 7, cam aşa arată desktopul meu: link
So, sunt curios cam cum arată al vostru. Sunteţi superultramega ordonaţi.. sau aşa, mai la grămadă? Va fi o mică leapşă care pleacă la diana şi simina.

about her

// January 5th, 2010 // 2 Comments » // cugetari

Play and read.

Am trait cateva luni intr-un val de minciuni… un val pe care il simteam in mintea mea, dar il alungam intentionat din inima mea, undeva intr-un colt, izolat. Impreuna cu cineva, dar singur de fapt cu toate trairile si chinurile mele. Nespuse la nimeni, pentru ca o singura persoana ma putea asculta, dar nu s-a intamplat. Si tot singur, in fiecare din nenumaratele momente, am gasit puterea in sentimentele mele sa merg mai departe.

Si totusi… visele… le vreau. Sunt genul de om care cand isi doreste ceva, urmareste lucrul ala cu ardoare, cu pasiune, sunt in stare de orice. Si am dorit visele cu ea… inca imi doresc, dar, ca si pana acum, aparent, sunt singur.

Ceva imi strapunge ochiul ca un fulger dureros. Ma uit pe geam, a rasarit un soare puternic, stralucitor… si imi dau seama ca nu era soarele curat, stralucitor, pur… era lumina amplificata si reflectata in retina mea de o lacrima mica aparuta in coltul ochiului. O sterg discret in timp ce scriu asta cu o mana. Nu ajuta prea mult, apare alta, dar tot mica… atat de mica incat nu are puterea sa mi se scurga pe obraz.

Imi indrept atentia catre tastatura, desi de-abia vad pe ecran din cauza luminii din jur. Ma refugiez in tastele din fata mea de parca ar fi cele mai apropiate prietene ale mele. Ma mai uit un pic pierdut in jur, incercand sa citesc in ochii cuiva din jur un sentiment asemanator… degeaba. Si apoi imi aduc aminte iar de momente, de vorbe, de lucruri.

Vreau ca visele sa fie realitate… si stiu ca se poate, o simt. Desi poate sunt singurul care simte asta. Sunt constient ca o femeie potrivita in spatele unui barbat puternic poate face minuni. Putem fi un cuplu de neclinitit, chimia dintre noi exista cu siguranta, am vazut amandoi in nenumarate ocazii. Vreau ce e mai bun, cu ea… impreuna.